Căruța cu paiațe

În fața Teatrului Național, în spatele bornei cocoțate de la kilometrul zero, este o chestie. Are multe cioturi, ce par membre, și multe forme ovale ce par capete, trunchiuri.

O aglomerare de stafii metalice, contorsionate, par înghetate într-o căruță, dar nu se duc nicăieri. Înrămate ca întru-un container de transport maritim, se potrivesc cu recentele macarale din jurul teatrului. Sper un pic că atunci când macaralele vor pleca vor lua și proiectul ”temporar” numit Caragealiana.

1. Nu am nimic cu statuia în sine. Deși descrierea mea de mai sus ar părea să fie răutăcioasă, sentimentul față de opera de artă în sine nu este reflectat. Ci doar sentimentul față de amsamblul monumentelor din zona imediat apropriată. Statuia răpește toată fața teatrului. Împarte spațiul în două, fragmentând ceva ce a fost unitar pentru o vreme îndelungată. Acum că TNB-ul va fi și mai scund (în primul plan – vezi aici ), mi-e teamă  că vom căuta cu ochii mici printre mâinile și picioarele lui Goe, Dandanache și Zoe ca să vedem ceva din TNB.

2. Îmi place ideea de a pune personajele lui Caragiale acolo, în fața teatrului. Dar nu le vedeam ca un nod încâlcit, ci poate răspândite cumva astfel ca oamenii să poată interacționa cu ele.

Am găsit niște articole despre acest proiect ce nu m-a zgâriat pe ochi decât din 2011(și acum în 2012). Cumva, nu am observat-o până acum. Poate nu aveam drum așa des pe acolo.  articolele sunt din 2010.

În mod absolut fabulos, cel mai simpatic articol este de pe Libertatea.ro ce are poze cu statuile și actorii reprezentativi ce au interpretat personajele lui Caragiale cu mare succes. Ba chiar au scris ceva ce gândisem și eu în postarea despre Teatru Național (poate nu atât de mercantil🙂 ) :

TNB va fi transformat în doi ani şi jumătate într-un adevărat mall cultural, unde oamenii vor putea veni atât să vadă un spectacol, cât şi să bea un ceai şi că cumpere o carte.

Și dacă tot am vorbit de lucruri negustorești, Primăria  și Ministerul Culturii au plătit niște bani buni pentru ansamblul creat de Ioan Bolborea. Tot în șirul acesta de idei, statuile au 25 de tone. 25 de tone de bronz…mă mir că nu a venit nimeni cu un bonfaier să taie un deget de la piciorul lui Conu Leonida.

Iată și un blog(click on me) ce prezintă tot felul de locuri din București. Pare drăguț și îmi dau seama că nu am explorat Bucureștiul destul. Mă simt ca un turist.

Comments
3 Responses to “Căruța cu paiațe”
  1. Problema mea e cu acel cadru (cubul) care sustine greutatea statuilor. Cadrul ala e “moartea pasiunii”, indiferent cat de bune, frumoase, urate sunt statuile sau cat de inspirata sau neinspirata e ideea.

  2. 1singur says:

    nu-mi place caruta asta cum nu-mi place prostia aia tepoasa care-i “oleaca mai la deal” de teatru, chipurile monument pentru niscaiva eroi. imi pastrez scepticismul si injur si sudui si bag mana-n foc ca sumele declarate oficial au fost cu mult mai mari decat cele folosite pentru realizarea astor prostii. nimic artistic nici colo, nici colo. is curios, ca nu stiu, cat o fost cheltuiala declarata pentru magaria de la tnb, si cat e kilu’ de bronz “la baietzii”. asa, pentru comparatie.

Lasă-mi un comentariu! :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: